„Familia este școala în care ești deopotrivă profesor și elev.” – Ioan Gyuri Pascu„Valorile reprezintă priorități care îți spun cum să-ți petreci timpul, aici și acum.” Sau, mai aplicat: „Valorile acționează ca un compas al timpului, al energiei și al relațiilor, ca o busolă care ne pune înapoi pe drumul pe care în fiecare zi ne apropiem de definiția noastră de cea mai bună viață pe care mi-o pot construi”. (George Bragadireanu – „Valori personale și cum le putem folosi”)
Ele sunt ceea ce o persoană apreciază cel mai mult în viață, ne determină comportamentele și acțiunile, dar și cele pe care le punem în bagajul nostru prin ani. Iar părinții, din această perspectivă, făuresc oameni în devenire, oferindu-le aceste valori, care rămân parte a personalității noastre pe care o numim caracter; dobândit prin educație, acesta ne ajută să ne poziționăm față de bine și rău. Caracterul se formează prin învățare, prin experimentare, fiind modelat de convingeri ce se pot modifica pe parcursul vieții, în funcție de evenimentele trăite.
Unde luăm primele lecții despre toate acestea? Unde altundeva decât în familie?! În familie, în sânul căreia începem să primim mesaje referitoare la modul în care descoperim lumea, să înțelegem ce înseamnă să fim împreună, să realizăm ce înseamnă respectul, iubirea, ajutorul, încrederea, generozitatea, comunicarea, adevărul, morala, spiritualitatea etc.
Ce se înțelege prin valorile familiei? Orice familie are propriile convingeri despre lume și viață. Aceste convingeri creează atmosfera în care creștem și noi și în care îi vom crește și pe copiii noștri.
Responsabilitatea, iubirea de oameni, exprimarea emoțiilor, răbdarea, siguranța și suportul emoțional, empatia, încrederea, sinceritatea, adevărul și curajul de a alege adevărul, statutul moral, stima de sine, respectul pentru ceilalți, susținerea, generozitatea, politețea, autonomia, comunicarea, cooperarea, cuvântul dat, integritatea, compasiunea, acceptarea, sunt câteva din valorile, în care ne modelăm copiii, nu doar prin faptul că le aducem la cunoștință aceste valori, ci prin practicarea lor, în fiecare zi, în familie și în afara ei, prin aceea că noi înșine punem în operă aceste valori.
În relația cu copiii lor, părinții doresc să fie iubitori, răbdători, binevoitori, toleranți, onești, corecți, responsabili, generoși etc., dar, adesea, neintenționat, ei pot greși, transmițându-le copiilor propriile prejudecăți și predispoziții emoționale, fie din neștiință, fie din frică. Este nevoie de curaj, de conștiință, ca să înlăturăm toate acele clișee disfuncționale, care ajung să ne controleze relația cu copilul, fără ca noi, părinții, să ne dăm seama. Este nevoie de asumare, de curaj, pentru a trăi în mod conștient, cu intenția clară de a ne crește copiii sănătoși, fericiți (acum, dar și când vor fi mari) și pregătiți pentru viață.
Care sunt primele daruri pe care le fac părinții copiilor lor, încă de la primele ore de viață?
Atenție, iubire, grijă. Acestea sunt daruri necondiționate. Acestea sunt nevoi pe care copilul le are permanent, în relația psihologică dintre el și părinte, în conectarea lor emoțională.
Urmează apoi, nevoile specifice ale copilului: Aprecierile oneste și respectul. Acestea presupun valorizarea, manifestarea încrederii, recunoașterea copilului ca membru al familiei.
Alte nevoi ale copilului, și nu în ultimul rând, sunt: Timpul de calitate, răbdarea, consecvența și corectitudinea – nevoi ce trebuie exersate, iar și iar, precum și daruri pe care ar trebui să le aibă copilul, în bagajul vieții.
Toate aceste nevoi ale copilului, toate aceste daruri, pe care orice părinte ar trebui să le ofere fiicei sale sau fiului său, conduc familia spre construirea unui model de viață ce va ajuta la sădirea și definirea caracterului copilului, la învățarea și însușirea acelor valori care îl vor însoți pe copil și pe care, la rândul lui, le va dărui familiei prezente și viitoare!
Psih. Ileana Zărnescu
Psihoterapie cognitiv – comportamentală
