Pentru a avea o imagine completă asupra educației unui copil, este necesar să privim cât se poate de atent, atât la ceea ce se întâmplă în familie, în școală, cât și dincolo de cele două entități. Este esențial ca, atât profesorul, cât și părintele, cei mai importanți educatori ai copilului, să fie o echipă. Comportamentul de la școală al copilului este puternic influențat ce ceea ce se întâmplă acasă. Dacă cei doi (părintele și școala) nu formează o echipă, nu formează parteneriate în ceea ce privește educația unui copil, rezultatul nu va fi cel așteptat!
Părinții și profesorii trebuie să își unească forțele și să formeze parteneriate de lucru. Și unii și ceilalți trebuie să știe care este diferența dintre cuvintele care demoralizează și cele care dau curaj; dintre cuvintele care incită la confruntare și cele care conduc la cooperare; dintre cuvintele care îl pun pe copil în imposibilitatea de a gândi sau de a se concentra și cuvintele care descătușează dorința firească de a învăța, de a acumula.
Există o legătură directă între ceea ce simt copiii și felul în care se comportă. Atunci când ceea ce simt e corect, se poartă corect. Dar, cum să-i ajutăm să simtă corect? Acceptându-le sentimentele, arătându-le care le sunt limitele, care sunt regulile de care au nevoie pentru dezvoltarea lor armonioasă, dar și explicându-le de ce au nevoie de aceste „instrumente” și, nu în ultimul rând, fiind „lângă ei”, chiar și atunci când nu suntem! Când comunicăm cu copiii, ca și cum am vorbi cu niște adulți, pentru că nouă, adulților ni se pare că avem copii maturi, ni se pare că ei se pot ridica la nivelul nostru de înțelegere, din start am pierdut lupta. Copilul are nivelul lui de înțelegere, conform vârstei cronologice și potrivit experienței trăite. El are nevoie de empatie, are nevoie de validare. Altfel spus, copilul are o vârstă emoțională diferită de vârsta cronologică. El este un copil, totuși!
Să nu mai facem totul în grabă și să îi dăm și copilului un timp al lui. Să crească interior, să reflecteze, fiindcă, așa cum spunea psihologul Augusto Curry, cel mai bun educator „nu este cel care corectează comportamente, ci cel care îndeamnă la reflecție, […] cel care vede invizibilul, și […] îmbrățișează, atunci când toți resping”.
Psiholog Ileana Zărnescu
Psihoterapie cognitiv – comportamentală
