„O libertate fără limite ucide libertatea!” – Honoré de Balzac
S-a mai scris și probabil că se va mai scrie, pentru că este atât de mare nevoia de a ne crește sănătos copiii, de a-i educa, acum, pentru acum, dar și pentru mai târziu, cu iubire, cu grijă, cu limite!
Dorim să devină oameni care să poată iubi, empatiza, respecta…
Există multă literatură de specialitate, studii ample, despre cum să ne creștem copiii, astfel încât viața lor să fie una frumoasă și împlinită. Există multe indicații de parenting, spre care noi, părinții, ne aplecăm, dar nu trebuie uitat că fiecare copil este o individualitate în sine și primește o zestre de la părinții săi. Altfel spus, este nevoie ca noi, părinții, să punem acolo, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, toate ingredientele necesare, astfel încât să devină o ființă întreagă, capabilă să-și afle propriul său drum, pe lângă zestrea dăruită!
Ceea ce nu trebuie să uităm este că vigilența părintelui, atunci când a devenit părinte, este pentru totdeauna, este neadormită, chiar și atunci când părintele se simte epuizat!
Ce vom pune neîncetat, iar și iar, în bagajul de viață al copilului? Vom pune acele valori care îl vor ajuta pe copil să ajungă OM!
Responsabilitatea, iubirea de oameni, exprimarea emoțiilor, siguranța și suportul emoțional, empatia, încrederea, sinceritatea, adevărul și curajul de a alege adevărul, transparența de care ar trebui să dăm dovadă ca părinți, morala, stima de sine, respectul pentru ceilalți, susținerea, generozitatea, politețea, autonomia, comunicarea, cooperarea, cuvântul dat, integritatea, compasiunea, acceptarea, sunt câteva dintre valorile în care ne modelăm copiii, nu doar prin faptul că le aducem la cunoștință aceste valori, ci prin practicarea lor în fiecare zi, în familie, prin a deveni noi înșine aceste valori, cum am mai subliniat în articole anterioare.
Dar pentru ca aceste lucruri să se întâmple, copilul are nevoie de libertate, acea libertate înțeleasă corect, fiindcă ea implică și limite.
Acest lucru poate suna paradoxal, dar importanța limitelor în educația copilului nu trebuie neglijată niciodată. Copilul are nevoie de limite, atât pentru înțelegerea conceptului de libertate, de autonomie, cât și pentru propia lui siguranță. De aceea, este important să stabilim limite în educația copilului, să le impunem într-un mod corect, să-l ajutăm să înțeleagă care sunt consecințele încălcării lor. Ceea ce este important este că limitele se stabilesc într-un climat cald, afectuos, în care părintele își manifestă neîncetat iubirea pentru copil. Când copilul simte dragostea, acceptă mai ușor limitele, regulile și corectarea comportamentelor. Educația cu blândețe nu este sinonimă cu educația fără limite, fără reguli, fără respect. Nu înseamnă să nu îi spui niciodată ”Nu” copilului. Dacă cel mic face doar ce vrea, este un copil dezorientat și, de multe ori, inadaptat.
Un părinte ferm nu este un părinte dur. El știe să impună limite copilului, cu blândețe! Acel părinte știe că „a educa” nu înseamnă a repeta cuvinte, ci înseamnă a crea idei, înseamnă a produce o stare de liniște copilului!
Stabilirea limitelor sănătoase în educația copilului presupune coerență, consecvență și multă, multă răbdare!
Stabilirea limitelor presupune lămurirea valorilor și a regulilor din familia respectivă.
Stabilirea limitelor înseamnă punerea în practică a limitelor, cu fermitate și blândețe.
Stabilirea limitelor înseamnă o comunicare corectă, care să implice toată familia!
Psih. Ileana Zărnescu
Psihoterapie cognitiv – comportamentală
