Elevii Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” au vizitat un loc tulburător pe 9 martie: Memorialul Închisoarea Pitești. Ziua de 9 martie este ziua Sfinților 40 de Mucenici, zi emblematică pentru mucenicia celor care L-au iubit mai mult pe Hristos decât carnea lor proprie și care, în anii cumpliți ai prigoanei comuniste, au cunoscut iadul aici, pe Pământ.
Memorialul Pitești, aidoma celui de la Sighet, este o lecție dureroasă a trecutului, care ne ajută să ne pese de viitor. Copiii, mai ales ei, trebuie să o cunoască și să o înțeleagă!
Iată cum au perceput această zi elevii Liceului, în relatarea dnei prof. Ivona Boitan: ”Pe 9 martie, zi dedicată atât mucenicilor din Sevastia cât și mucenicilor recenți din închisorile comuniste, am călătorit în timp, în anii 50, și am pășit pe locul unde s-a petrecut experimentul demonic numit Pitești. Am ajuns la timp pentru Parastas, după care am asistat la vernisajul expoziției Alidei Șușter Boțan. Punctul de intensitate maximă a fost periplul prin celule. Cei 24 de elevi de liceu au urmărit într-o interiorizare greu de descris istoria și istoriile acelui loc. La întoarcere au fost tăcuți. Apoi au decantat ce au trăit. Miriam, care va fi studentă la toamnă, ne-a spus că și-a dat seama ce prăpastie e între ce au trăit acei copii cu puțin mai mari decât ei și vulnerabilitatea celor din ziua de azi și se întreba cum ar reacționa ei astăzi… Teona a remarcat persistența uluitoare în om a răului cu binele, natura duală a omului și ne-a mărturisit ce înspăimântător i se pare că oricând, hrănită, acea natură rea poate prelua conducerea. Teodora se întreba, retoric, de unde tot acest rău și era mirată de cât de ușor iese el la lumină. A fost oripilată de „liturghiile negre”, ca noi toți și a remarcat că nu realizăm destul în ziua de azi binecuvântarea participării la o Sfântă Liturghie. De asemenea, a vorbit de soarta lui Mihai Buracu, cel care a încărunțit peste noapte doar după ce a asistat la un „botez” în tineta plină (hârdăul care ținea loc de wc). Ana a marturist că e greu de străbătut acel spațiu fără să simți nevoia să te închizi la tot acel rău căruia simți că nu-i poți face față, și că pur și simplu „a văzut ” ce vedeau acei pereţi care au fost martori. Simon ne-a atras atenția asupra faptului că e nevoie de discernământ, că de cele mai multe ori răul e parșiv. Trebuie să discerni. Vlad a fost marcat de cât de multe și diverse erau torturile, de imaginația răului si de tinerețea celor de acolo. Am vorbit apoi cu toții despre frig. Frigul de acolo e ca o persoană, o entitate pe care o cari în spate pe parcursul turului și de care nu mai poți scăpa… Cu toții au început să caute informații despre acea perioadă, au descoperit așa „Memorialul durerii” și literatura carcerală. Și-au cumpărat multe cărți la plecare. A fost o experiență uluitoare, și cu toții s-au întors convinși de puterea extraordinară care îți vine de la Dumnezeu. Cred că pentru ei, de acum înainte, mucenicia va avea un înțeles concret. Mergeți la Pitești (duceți-vă și copiii mărișori, 12+), veți înțelege cât dintr-o mie de cărți, piese de teatru, filme, expoziții etc. Acolo respiră ceva mai presus de artă. Fenomenul Pitești e fenomenul Iov, o bătălie pe față pentru om, o încleștare pe viață și moarte, între viață și moarte…”
Fotografii: Robert Sandu si Ioana Nicole Savancea, elevă clasa a IX-a
