Adolescența reprezintă o etapă de tranziție ce face legătura între stadiul de copil și cel de adult. Ieșirea din copilărie și transformarea într-o persoană matură înseamnă de multe ori presiuni greu de suportat, ce pot atrage după ele adevărate furtuni între adulți (părinți sau profesori) și adolescent.
Această etapă de tranziție îl poate face pe adolescent iritabil, încăpățânat, rebel, uneori izolat, alteori de-a dreptul insuportabil. Conflictele cu adulții par obligatorii și de nerezolvat. Uneori nu se știe cine are mai mare nevoie de ajutor, adolescentul, sau adultul ce interacționează cu el.
Perioada adolescenței este marcată de probleme specifice acesteia. În această perioadă, adolescentul îți stabilește identitatea de sine, cu clarificarea elementelor componente: fizică, moral-spirituală, vocațională.
În această etapă a dezvoltării sale, adolescentul începe să-și construiască identitatea de sine, în afara spațiului casei, alături ce copii de vârsta lui, iar socializarea este esențială pentru dezvoltarea personalității sale, pentru consolidarea locului în grupul de prieteni, în „anturajul” său. Aici, adolescentul exersează relații sociale complexe, spre care tinde.
Pe cât de mult are nevoie adolescentul de independență, de autonomie, de construirea de relații noi, de dezvoltarea personalității, pe atât are nevoie părintele de control asupra acțiunilor adolescentului. Această nevoie de control a părintelui este de multe ori prea puternică, pentru că părintele nu este totdeauna pregătit pentru această etapă de dezvoltare a copilului, care este atât de complicată! Este o etapă în care adolescentul nu se regăsește, de multe ori și totodată este o etapă cu tot felul de provocări.
Putem să vorbim despre despre factorii interni și factorii externi ce influențează viața adolescentului. Ca factori interni, putem vorbi despre toate acele transformări fizice, mentale, probleme existențiale, ce îl fac pe adolescent să nu se regăsească.
Factorii externi, însă, sunt determinanți, de cele mai multe ori, în viața adolescentului. Aș aminti aici:
Anturajul – grupul de prieteni
Școala – colegii, profesorii
Ecranul – cu toate provocările ce le aduce, cu viteza noului, cu toate capcanele, la care este supus copilul.
Cum am putea să-l ajutăm?
Pentru adolescent, modul în care este perceput de cei din jur este foarte important. Din cauza lipsei de experiență, a insuficientei dezvoltări a abilităților de comunicare și relaționare, adolescentul poate percepe aceste dificultăți ca pe niște adevărate drame.
Astfel, comunicarea, relaționarea – socializarea, modelul din familie și nu în ultimul rând, consecvența reprezintă căile cele mai importante pentru a ajunge la adolescent.
Ca educatori (și aici mă refer la părinți și profesori) este important să învățam cum să comunicăm asertiv, reușind astfel să gestionăm mai bine situațiile conflictuale, să creăm un mediu propice dezvoltării de sine a adolescentului, prin dezvoltarea unor comportamente adecvate.
Pe lângă modul asertiv de a comunica, foarte importantă este abordarea empatică în relația cu adolescentul, adică, încercarea adultului de a se pune în „papucii” adolescentului și a vedea ce îl pune în acțiune, când întreprinde ceva.
Consecvența, în relația cu copilul este regula de aur de care ar trebui să țină cont adulții. Nu-i putem cere adolescentului să respecte reguli și să se încadreze în limite, atât timp cât noi, adulții încălcăm aceste lucruri prestabilite.
Familia este grupul cel mai important dintre grupurile sociale, ce influențează și modelează persoana umană. Familia este adevăratul laborator de formare a persoanei, încă din copilăria mică.
O familie în care predomină armonia, o familie care comunică deschis, unde domnește afecțiunea, toleranța, generozitatea, onestitatea, spiritualitatea este o familie care are forță. Într-o astfel de familie este un mediu sănătos, optimist, stimulativ, creativ, unde adolescentul se dezvoltă sănătos, este motivat și învață să se automotiveze. Transmițându-i adolescentului sentimentul de acceptare, de iubire, de identificare cu familia, îl învățăm ce înseamnă asumarea, ce înseamnă responsabilitatea, ce înseamnă că ceea ce întreprinde este pentru el, pentru dezvoltarea lui ca persoană.
O relație pozitivă cu adolescentul, intermediată de o comunicare pe măsură, motivațională, energică, optimistă, este esențială pentru o dezvoltare emoțională care să-l ajute pe acesta să parcurgă această etapă, deloc ușoară.
Psih. Ileana Zărnescu
Psihoterapie cognitiv – comportamentală
Foto din Arhiva Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu” – Clasa Domnița „Maria” – Generația de Diamant.
